România a strălucit în campania de calificare pentru Euro 2024. A reușit să nu cunoască înfrângerea și să termine pe primul loc în grupă. Performanța lor remarcabilă i-a făcut pe jucători să devină subiectul de interes pentru echipe de top din Europa.
Dragușin la Tottenham, Moldovan la Atletico Madrid, de Rațiu s-a interesat Villarreal să-l semneze din nou. Unele guri mai rele spun că vor șterge banca de rezerve la acele cluburi. Dar gurile rele au existat întotdeauna, se hrănesc cu incertitudinea asta. Până la urmă, există voci care îl contestă și pe Hagi.
Dar faptul că ei au ajuns la acele echipe, sper eu, este doar începutul unei serii de jucători ce vor reacapara Europa. Dar eu zic că e important și că am avut și fotbaliști la echipe la care azi visăm cu ochii deschiși. Și ei nu ne-au încântat privirile numai în 1990, 1994 sau în 1998.
Cum va funcţiona analiza?
Am decis să privim asupra loturilor din 2008, 2016. Ne calificăm ciclic, din întâmplare. Ceea ce este perfect pentru a vedea cu ce jucători defilăm în fiecare ciclu. Vom examina nu doar sezonul în care s-au calificat, ci și perioada anterioară și ulterioară. Pentru că Hagi a făcut un Mondial excelent chiar dacă juca în liga a II-a a Italiei la Brescia, pentru a-l ajuta pe Lucescu și a-și reconfigura cariera.
În 2008 ne-am calificat la Euro, după 8 ani de zile. Erau primii ani în care începuserăm să ne mai obișnuim fără Hagi și generația precedentă. Dar, perioada aceea, a fost un șoc pentru români. Când îți este dat să apari la fiecare turneu final timp de 10 ani, nici nu îți dai seama cum trece timpul. Când începi să vezi performanțe din ce în ce mai rar, acei 8 ani de zile par o veșnicie.
După multe încercări de reformare reușim să ne calificăm la un Euro. De data asta, generația lui Mutu era protagonistă.
Cine ne reprezenta în 2008?
În 2008, echipa națională a României a avut în componența sa o serie de jucători care evoluau la cluburi notabile din Europa sau care trecuseră pe la ele. Iată o privire mai detaliată asupra jucătorilor care ne-au reprezentat în acea perioadă:
Portari:
Bogdan Lobonț. Până atunci jucase la Ajax și Fiorentina, iar în momentul Euro 2008 juca la Dinamo București, însă în 2009 urma să plece la Roma. De atunci, nu a mai impresionat. A rămas mulțumit cu statutul de al treilea portar, în ciuda ofertelor pe care le avea de la Chievo, Frosinone sau Torino.
Pe lângă Lobonţ, în poartă opţiuni mai erau Marius Popa şi Eduard Stancioiu, care au rămas în Liga 1.
Fundaşi:
Trecem la jucătorii de câmp, iar printre aceștia se afla unul dintre cei mai importanți apărători din istoria fotbalului românesc.
Cristian Chivu, juca la Inter Milano, cu care urma să ia Champions League în 2009-2010, sub comanda lui Mourinho. Deși era fundaș, Pițurcă l-a folosit mijlocaș stânga, din cauza competiției care se disputa în apărare și a spațiului găunos de mijlocași. Iar versatilitatea și calitățile sale tehnice îl făceau extrem de important.
Ștefan Radu abia ajunsese la Lazio de la Dinamo. Până la retragerea sa din 2023 a bifat pentru alb-azuri 427 de meciuri și a devenit legenda clubului. Din păcate nu am putut beneficia de măestria lui și în tricoul primei reprezentative.
Cosmin Contra a fost inclus în echipa anului Uefa după un sezon bun cu Deportivo Alaves din 2001, în care au participat în finala Cupei Uefa, actuala Europa League. Apoi a trecut pe la Milan și Atletico Madrid. În momentul Euro 2008 juca la Getafe, pentru care a adunat 113 meciuri.
Răzvan Raț este alt nume care a reușit să se facă remarcat în istoria unui club. De data asta vorbim despre Șahtior Donețk. A apărut în tricoul lor de 300 de ori. A câștigat alături de ucrainieni Cupa Uefa, a luat 7 campionate, 5 cupe și 4 super-cupe. Toate sub comanda lui Mircea Lucescu.
Cristian Săpunaru care juca pentru Rapid, dar urma să plece la Porto și să câștige și el Cupa Uefa, 3 campionate, 2 cupe și 2 super-cupe portugheze. A mai bifat apariții și pentru Real Zaragoza, Elche, iar mai târziu Kayserispor și Denizlispor din Turcia.
Apoi mai avem patru jucători care au reușit să apară la echipe decente, dar care nu erau la fel de animate precum celelalte în Europa.
Gabi Tamaş, a trecut prin nu mai puțin de 19 cluburi în cariera sa, pare că nu a refuzat nici o ofertă. A jucat la echipe notabile precum Spartak Moscova, Auxerre, West Bromich sau Watford.
Dorin Goian, care după acea calificare a ajuns la Palermo. Cosmin Moți a trecut Dunărea și a devenit de 9 ori campion cu Ludogorets în Bulgaria. În 2014, tot el a reușit să elimine pe FCSB din Champions League, după ce le-a apărat doua șuturi la loviturile de departajare. Şi Sorin Ghionea urma să plece la Rostov după sezonul din 2008.
Mijlocași:
La mijloc nu eram la fel de impozanți în perioada aceea precum în sectorul defensiv. Cum spuneam, Chivu aducea o contribuție valoroasă în zona mijlocului. Această situație lăsa loc doar pentru doi mijlocași.
Răzvan Cociș a evoluat la cluburi internaționale precum Sheriff Tiraspol, Lokomotiv Moscova și Rostov.
Paul Codrea în cariera sa a evoluat la Genoa, Palermo, și AC Siena.
Adrian Cristea s-a remarcat prin calitățile sale de extremă și a avut un parcurs notabil în fotbalul românesc. Pe plan internațional a bifat 8 meciuri pentru Standard Liège.
Bănel Nicoliță era cunoscut pentru viteza și hărnicie, deși nu era foarte tehnic. A evoluat la Saint-Étienne, unde a marcat goluri și a oferit pase decisive. Ulterior, a fost împrumutat la FC Nantes. A strâns 48 de meciuri în Franța și a dat 5 goluri și 12 pase decisive.
Florentin Petre s-a alăturat echipei CSKA Sofia în 2006. A avut un rol important în câștigarea titlului de campion în sezonul 2007-2008, contribuind cu 21 de goluri. Ulterior, a părăsit CSKA Sofia și a mers în Rusia, unde a evoluat pentru Terek Grozny.
Mirel Rădoi nu a dorit faima cluburilor europene, ci s-a mulțumit cu reputaţia formată în ligile arabe.
Atacanți:
Când vine vorba de atacanţi, oferta redevine ceva mai mare.
Nicolae Dică cel mai mult s-a făcut remarcat la FCSB, a jucat și pentru Catania, dar nu a reușit să se impună.
Ciprian Marica a activat la cluburi notabile precum Șahtior Donețk, VfB Stuttgart, Schalke 04, și Getafe. A câștigat campionatul ucrainian de 3 ori, o cupă și o super-cupă a Ucrainei.
Daniel Niculae a jucat la cluburi precum AJ Auxerre, AS Monaco și Kuban Krasnodar. Pentru Auxerre a dat 24 de goluri și 18 pase decisive.
Marius Niculae a trecut pe la echipe precum Sporting Lisabona, Standard Liège, Mainz 05 și Inverness Caledonian Thistle. La Inverness, a devenit primul român care a jucat în Scoţia și a impresionat prin golurile marcate. Tot el la Sporting îl ajuta pe Ronaldo să se integreze şi îl ducea cu maşina la club.
Adrian Mutu a avut o carieră de succes și controversată în postura de atacant, a evoluat pentru cluburi de prestigiu precum Chelsea, Juventus și Fiorentina. Cariera sa a fost umbrită de dispute legale, inclusiv o amendă record FIFA. Totuși, când vorbim de goluri marcate pentru echipa națională este la egalitate cu Hagi.
Eram fericiți și nici nu știam
Aveam jucători impresionanți, nu eram în cel mai bun stadiu la nivel de echipă națională, dar nu eram nici în cel mai rău. Aveam jucători care au trecut și au jucat măcar un sezon pe la echipe de top din Europa. Echipele românești încă se regăseau în grupele Europa League și Champions League.
Am avut ghinionul de a pica într-o grupă foarte competitivă. Numită și ,,grupa morții”, datorită prezenței finalistelor Campionatului Mondial din 2006: Italia şi Franţa. Am terminat cu două remize și o înfrângere această grupă. Cu 2 puncte, ne-am clasat pe locul 3 în grupă. Nu a fost suficient pentru a avansa în faza eliminatorie.
Meciul dintre Olanda și România din cadrul EURO 2008 a fost marcat de o dominare clară a echipei olandeze și de multe ratări din partea tricolorilor. Se spunea că olandezii i-au lăsat, că au tras de români să dea gol. Nu e adevărat! Au fost relaxați, au schimbat macazul în a doua repriză. Țara Lalelelor a terminat ,,grupa morții” pe primul loc.
Meciul românilor cu Franţa a fost declarat cel mai plictisitor de la acel turneu final, 0-0. Iar cu Italia am remizat 1-1. România nu bate, dar troncăne.
2016! ,,Să înceapă gălăgia”
Trec 8 ani plini de rezultate nefavorabile. Românii îşi pierduseră de tot speranţa. Echipele începeau să dispară din competiţiile Europene şi nici jucătorii nu mai făceau performanțe individuale. Dar lucrurile defapt evoluau lent, foarte lent.
La calificările din 2010 de la Mondial ne clasăm pe locul 5 din 6. În 2012 terminăm pe locul 3 grupa. În 2014 încheiem grupa pe locul 2 și pierdem la baraj cu Grecia. Și vine momentul Euro 2016, ne calificăm. Ne bucurăm, cântăm, ne luam biletele de avion și ne trezim la realitate. Am reușit să smulgem doar un punct din egalul cu Elveția.
Cine făcea gălăgie în 2016?
Portari:
Ciprian Tătăruşanu este cel cu care începem, a jucat la cluburi de top din străinătate, precum Fiorentina, Nantes, Lyon și AC Milan. Cu timpul s-a impus ca un portar de încredere și experimentat în fotbalul european, chiar dacă nu a fost titular absolut.
Costel Pantilimon este cel de-al doilea portar pe care îl aveam în lot la Euro. A jucat pentru Manchester City, inițial sub formă de împrumut, servind ca rezervă pentru Joe Hart. A fost apreciat pentru faptul că nu primea goluri, a fost titular în finala Cupei Ligii în sezonul 2013-2014, după care s-a transferat la Sunderland. Ulterior, a jucat pentru Watford, Deportivo La Coruña și Nottingham Forest înainte de a se retrage.
Silviu Lung Jr. este al treilea portar ales. Cele mai notabile performanţe ale lui au fost pentru Astra. În 2014 au învins Lyon cu 2-1. Au repetat figura în 2016 cu West-Ham, în calificările Europa League. Alături de giurgiuveni a câștigat un campionat, o cupă și o super-cupă.
Fundași:
Vlad Chiricheş ne demonstrează că fundaşii ţin steagul sus pentru români. A fost în loturi prestigioase precum ale lui Tottenham Hotspur, Napoli și Sassuolo.
Alexandru Măţel, care a câştigat cu Astra Cupa României și Supercupa României înainte de a semna cu campioana croată Dinamo Zagreb. În Croația, Mățel a avut un debut solid, jucând un rol important în câștigarea titlului și a Cupei Croației în sezonul 2014-2015.
Valerică Găman a fost şi el parte din lotul Astrei Giurgiu care a luat două cluburi mult mai mari prin surpindere. Dar, nu a jucat la cluburi mari. Karabükspor şi Al-Shabab sunt cele pe care le bifează el.
Dragoş Grigore a fost titular în centrul liniei defensive la Dinamo. În 2014 a fost văzut şi dorit de Toulouse, singurul club european mai important la care a jucat.
Steliano Filip care în 2016 juca pentru Dinamo. Ulterior a ajuns să evolueze și pentru Hajduk Split.
Cristian Săpunaru se află din nou în lot, de data asta a venit ca jucător experimentat. Cosmin Moţi şi Răzvan Raţ de asemenea!
Mijlocași:
În faţa apărării eu zic că stăm ceva mai bine decât în 2008.
Mihai Pintilii a jucat în străinătate la clubul saudit Al-Hilal, fiind un membru important al echipei care a ajuns în finala Ligii Campionilor Asiei. Ulterior s-a alăturat clubului israelian Hapoel Tel Aviv.
Ovidiu Hoban și-a început cariera la FK Clausen. Apoi a revenit în România, unde a evoluat pentru FCU Craiova, Bihor Oradea, Gaz Metan Mediaș și Universitatea Cluj. Apoi, a făcut un pas înapoi în străinătate la Hapoel Be’er Sheva în Israel. Între 2017 și 2023, Hoban s-a întors în România la CFR Cluj, unde a contribuit la câștigarea a cinci titluri de campion consecutive.
Andrei Prepeliţă a jucat în străinătate pentru Ludogorets Razgrad în Bulgaria și Rostov în Rusia, alături de care a participat în Champions League și Europa League.
Adrian Popa a devenit cunoscut în fotbalul românesc prin calitățile sale de viteză și tehnică. În 2017 a fost cumpărat de Reading, unde nu s-a impus, așa că a jucat sub formă de împrumut la echipe precum Al-Taawon și Ludogorets Razgrad.
Gabriel Torje este un fotbalist cunoscut pentru abilitățile sale ca extremă dreapta și pentru versatilitatea sa pe teren. În 2011, Torje a semnat cu clubul italian Udinese, unde a jucat în Serie A. A fost împrumutat la Granada, Espanyol, Konyaspor și Osmanlıspor. A mai făcut parte și din echipe precum Terek Grozny Karabükspor, AEL, Bandırmaspor și Gençlerbirliği.
Alexandru Chipciu a fost adesea considerat un jucător versatil și talentat, capabil să ofere contribuții semnificative atât în atac, cât și în apărare. În 2016, s-a transferat la Anderlecht în Belgia, unde a avut un început promițător, dar ulterior a fost împrumutat la Sparta Praga.
Nicolae Stanciu în 2016 a fost transferat la Anderlecht, devenind cel mai scump jucător cumpărat vreodată de un club belgian la acea vreme. A petrecut două sezoane în Belgia. Ulterior, Stanciu a fost transferat la Sparta Praga, Al-Ahli și Slavia Praga, unde a câștigat două titluri de campion în primele două sezoane, Wuhan Three Towns și Damac.
Lucian Sânmărtean, se spunea despre el că poate să ajungă printre cei mai buni. Din păcate accidentările nu l-au lăsat, iar după un sezon bun la Gloria Bistrița în cariera sa a inclus cluburi precum Panathinaikos, Utrecht, Al-Ittihad și Al-Taawoun.
Alexandru Maxim, poate cel mai interesant jucător din mijlocul Naționalei României.La vârsta de 17 ani juca pentru academia lui Espanyol. A evoluat pentru echipa a doua a lui Espanyol și a fost împrumutat la Badalona. În 2013 a fost transferat la VfB Stuttgart. Aici a jucat timp de patru ani și jumătate, adunând 131 de apariții și contribuind cu 17 goluri și 35 de pase decisive. În 2017, Maxim s-a transferat la Mainz 05. Aici a petrecut trei sezoane, înainte de a fi împrumutat la Gaziantep în Turcia, iar ulterior transferat permanent la aceeași echipă.
Atacanți:
În atac ne bazam pe 3 oameni.
Bogdan Stancu, cel mai important moment al carierei sale a fost transferul la Galatasaray în 2011. Mai târziu, a jucat pentru alte cluburi turcești precum Buraspor, Orduspor, Eyüpspor și Gençlerbirliği.
Florin Andone, un alt jucător interesant de care am beneificiat, dar evoluțiile sale la națională nu au fost pe măsura așteptărilor. A debutat în fotbalul profesionist în 2014 pentru Córdoba. Pentru ei a reușit să joace 58 de meciuri și să marcheze 27 de goluri. A fost cumpărat de Deportivo La Coruña, pentru care a contribuit la 24 de goluri. Văzând evoluţiile acestuia, Brighton l-a dorit. Din 30 de meciuri, a marcat doar șase goluri. Cariera sa a mai inclus cluburi precum: Galatasaray, Cádiz, Las Palmas şi Eldense.
Denis Alibec a fost unul dintre marile pariuri ale fotbalului românesc. La vârsta de 18 ani a fost transferat la clubul italian Inter Milano. Acolo, a avut doar două apariții în Serie A. A fost împrumutat la Mechelen și Bologna, înainte să revină în țară și să ajute Astra Giurgiu la acel super-sezon. A mai jucat și la Kayserispor, Atromitos, Farul Constanța, cu care a și luat titlul și Muaither.
Am făcut gălăgie?
În Campionatul European de Fotbal din 2016, echipa națională a României nu a reușit să treacă de faza grupelor. Ba chiar, România s-a clasat pe Ultimul loc într-o grupă cu Elveția, Franța și Albania. A acumulat un punct în urma remizei cu Elveția (1-1) și a înfrângerilor împotriva Franței (2-1) și Albaniei (0-1).
Românii nu aveau mari aşteptări, nu puteau fi supăraţi. Erau resemnaţi cu rezultatele şi cu falimentul moral din fotbalul românesc.
Cum diferă cele două loturi?
În ambele loturi, avem jucători cu experiență la cluburi din străinătate și din campionate puternice, precum Serie A, La Liga, Premier League sau Bundesliga. Acest lucru indică o tendință a fotbaliștilor români de a căuta oportunități la nivel internațional și de a se adapta la standardele și cerințele fotbalului european.
Diferențele între cele două loturi sunt, însă, notabile. În 2008, avem jucători cu o experiență solidă la cluburi de prestigiu, cum ar fi Cristian Chivu la Inter Milano sau Mutu la Fiorentina, iar mulți dintre aceștia au avut evoluții notabile în carierele lor. În schimb, în 2016, observăm o prezență mai pronunțată a jucătorilor care evoluează în campionatele din Europa Centrală și de Est, precum Liga I, Rusia, Bulgaria sau alte campionate de nivel similar.
,,De bucurie rar avurăm parte”
După 2000 România nu mai reușise să scoată oamenii în stradă decât la proteste. Dar, o generație de puști au reușit să îi facă pe românii nostalgici să privească țintă televizorul, iar pe românii din Italia să iasă în stradă mândri că sunt români. În 2019 aveam şi eu prilejul să ascult live comentatorii înnebuniți cum strigă ,,Gol Hagi!”.
O generaţie, care parcă promitea că ne va trage cu ea la un nou Mondial, a reuşit ceva ce iniţial părea imposibil. La Euro 2019 Under 21 puştii noștri i-au bătut pe croați în primul meci cu 4-1. Meci pe care nu am apucat să îl văd pentru că eram prea preocupat să bat mingea pe maidan și eu. Dar, când am aflat de acel scor obţinut de ai noştri, la fel ca mulți compatrioți, am devenit curios și am privit ce va face naţionala în meciul care urma să vină contra englezilor.
Îi învingem și pe englezi, 4-2. O nebunie de meci, ce a bătut orice telenovelă când vine vorba de suspans. A fost un adevărat spectacol, am deschis scorul în minutul ’76, dar am fost egalați un minut mai târziu prin golul lui Demarai Gray. Am revenit în avantaj prin execuția lui Hagi, dar am fost egalați de Tammy Abraham. Florinel Coman a reușit să marcheze două goluri imparabile pentru portarul Gunn, în minutele ’89 și ’93. Aşa se încheie un meci care i-a făcut pe nostalgici să plângă de emoție, iar pe cei care erau resemnați cu starea fotbalului românesc să se gândească la mândria de altă dată.
Vine meciul cu Franţa, unde remizăm. Amândouă echipele aveau nevoie doar de un egal, așa că niciuna nu a forţat prea mult. Puștii noștri au terminat grupa primii, cu 7 puncte. Atunci când România a trecut mai departe a întâlnit Germania, contra căreia a pierdut 4-2. Acolo s-a terminat visul frumos. Dar, suporterii români de acasă nu erau supărați. Din contră, erau mândrii de puștii aceia care le-au dat prilejul să mai spere și să mai fie mândri o clipă că sunt români.
Ca să înțelegem Viitorul trebuie să privim trecutul
La nivelul copiilor și juniorilor, producem foarte puține talente, cu câteva excepții. Până să se dea regula cu minim un jucător U21, echipele evitau să utilizeze tinerii, considerându-i un pariu incert, și preferau să se bazeze pe jucători mai experimentați, chiar dacă calitatea acestora era inferioară.
Clubul Viitorul este o poveste de vis în lumea fotbalului românesc. Fondat de către Gică Hagi și prietenul său apropiat Zoli Iasko, Viitorul a pornit ca un vis ambițios: acela de a construi o academie de fotbal care să producă talente și să își ridice propriul club de fotbal.
Eforturile lor s-au concentrat asupra formării de tineri jucători. Academia Hagi a fost inima proiectului, o instituție dedicată creșterii și dezvoltării tinerilor fotbaliști. Au reușit să creeze un mediu propice pentru ca acești tineri să-și dezvolte abilitățile și să-și atingă potențialul maxim.
Ce a urmat? Mulți jucători dintre cei aflați în 2019 au trecut pe la Academia Gheorghe Hagi.
Cătălin Căbuz, Cristian Manea, Virgil Ghiță, Radu Boboc, Tudor Băluță, Dragoş Nedelcu, Alexandru Cicâldău, Ianis Hagi, Florinel Coman şi Denis Drăguş sunt cei 10 care au trecut prin mâna lui Hagi şi au participat la Euro 2019 U21.
Cu toate acestea, Hagi a depășit cu mult așteptările. Ce putem să vrem mai mult de la el? La nivel național, era crucial să existe mai multe academii de acest fel dacă voiam să revitalizăm fotbalul românesc. Din păcate, acestea lipseau. Toate echipele care produceau talente în mod constant s-au închis, au dat faliment sau au dispărut complet din peisajul fotbalului.
Să avem răbdare!
Eu am spus încă din 2019. Ca să sperăm la o Națională precum cea din anii ’90, trebuie să avem răbdare!
În primul rând, trebuie să le dăm timp jucătorilor să crească și să evolueze în mod constant. Deși pentru mulți de la Euro 2019 pare că apogeul a fost atins deja, încă mai este timp. Acești jucători au demonstrat că pot fi valoroși, iar acum trebuie să-și atingă potențialul maxim. Avem nevoie ca ei să ajungă la maturitate, iar sub îndrumarea lor, să crească alții care să fie chiar mai buni.
Până la urmă, Hagi a debutat cu niște granzi pe teren: Silviu Lung, Rednic, lorgulescu, Ștefănescu, Vâetuş, Boloni, Klein, Iovan, Coraş şi Gabor. Contează foarte mult anturajul jucătorilor, pentru că mereu ai de învăţat de la cei experimentaţi. Dar dacă singura experienţă pe care o deţii este Serie B din Italia, este mai greu să ai ce să împărtăşeşti.
Copiiilor le trebuie modele de urmat
Pentru a-i inspira pe tinerii talentați să devină fotbaliști, avem nevoie de modele accesibile și realizabile. Dacă fotbalul românesc continuă să rateze calificările în Europa, este greu să ne așteptăm ca o echipă sau un jucător să îi inspire pe ceilalți. Tinerii își aleg adesea idoli precum Ronaldo sau Messi, iar dacă se apropie de maturitate și constată că nu seamănă cu idolii lor, pot fi descurajați să continue în fotbal.
Alții când erau mici își imaginau că sunt Belodedici, Popescu, Dobrin, Cămătaru, Cornel Dinu, Balaci etc…
În perioada Euro 2016 nu cred că visa nimeni să ajungă precum Stancu. Are o carieră respectabilă, dar nu de idolatrizat.
Acum, avem șansa să ne inspirăm din reușitele unor jucători precum Drăgușin, care a ajuns la Tottenham. Sperăm că vom avea și alte exemple de succes în fotbalul mare. Dacă Dennis Man continuă performanțele bune cu Parma în Serie B, putem spera să îl vedem la o echipă dintr-o ligă mai mare, unde să inspire generațiile viitoare.
Academiile
Pentru a avea jucători mai buni decât cei din 2019, avem nevoie să sperăm că noi academii se vor înființa, iar cele existente vor continua să producă talente.
Pentru că talent există, trebuie doar să fie descoperit și cultivat. Dacă nici România nu are bază de selecție, islandezii ce să mai spună? Totuși, Islanda a reușit să învingă Anglia la Euro 2016 și să ajungă în sferturile de finală. Acolo au întâlnit Franța, contra căreia au pierdut.
Reformele nu vin peste noapte, dar sunt posibile. Ungaria a reușit să revină în prim plan prin investiții în manageri buni, academii, antrenori pregătiți și infrastructură. Acum, vedem jucători unguri care evoluează la cluburi importante din Europa.
Rolland Salai și Atilla Szalai sunt la Freiburg, Dominik Szoboszlai joacă la Liverpool , Milos Kerkez la Bournemouth și portarul Péter Gulácsi la RB Leipzig.
În clasamentul FIFA din 2023, România ocupă locul 43, în timp ce Ungaria se află pe poziția 27. Comparativ, în 2013, România se situa pe locul 32, în timp ce Ungaria se afla pe locul 44.
Ambiția Euro 2024
Calificarea la turneul final al unei competiții majore nu doar că oferă oportunitatea unei expuneri internaționale, ci și aduce cu sine un nivel de presiune și așteptări mai mari. Este un moment în care jucătorii pot să-și arate abilitățile în fața unei audiențe globale și să-și consolideze reputația la nivel internațional.
În timp ce mulți dintre jucătorii din echipa din 1994 au plecat în străinătate după acel turneu, unde au demonstrat calitatea fotbalului românesc pe scenele internaționale, trebuie să ne amintim că fiecare echipă și fiecare generație sunt unice. Este o provocare pentru jucătorii de astăzi să-și croiască propriul drum și să-și scrie propria poveste de succes în lumea fotbalului.
Mai pot spera românii la o ,,Generație de aur”?
Generația născută în jurul anului 1990 a crescut într-o perioadă de transformare rapidă pentru România, cu schimbări semnificative în urma prăbușirii regimului comunist și tranziția către o economie de piață și democrație.
Chiar ei au recunoscut că la Mondialul din 1990, după grupe, se visau deja la cluburi imense din Europa.
Speranța într-o generație poate fi susținută prin investiții în educație, promovarea valorilor democratice, sprijinirea inovației și antreprenoriatului și crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea personală și profesională a tinerilor.
Pentru că jucătorii Generației de aur au avut foarte puține lucruri ce îi scotea din monotonia comunistă. Pentru mulți scăparea era fotbalul, majoritatea îl jucau de dimineața până seara și îl iubeau necondiționat.
Acum opțiuni mai bune decât sacrificiile pe care le face un fotbalist pentru succes există la tot pasul. În Liga 1 media salarială este de 4.000 de euro. Banii investiți pentru a reuși să faci performanță depășesc cu mult prețul unor cursuri care te-ar putea face IT-ist, iar recompensele sunt aceleași.
Cum ziceam, contextul sportiv trebuie să îi inspire pe tineri să practice acel sport, cu toate riscurile meseriei. Nu e viață ușoară, mulți fotbaliști tineri ajung pe masa chirurgului înainte de majorat.
Deci, în ansamblu, românii pot spera la o Generație de Aur în măsura în care aceștia își asumă responsabilitatea și se implică în construirea unei societăți mai bune și mai prospere pentru toți cetățenii.
Ce ne rămâne?
De la reflexiile asupra trecutului la visurile pentru viitor, fotbalul românesc poartă în el nu doar amintiri, ci și promisiuni neîmplinite și speranțe proaspete. România are ocazia să-și redefinească identitatea și să-și recâștige locul în inimile și imaginațiile suporterilor săi, atât acasă, cât și în întreaga Europă.
Atât de des am auzit ,,Nu se poate așa ceva” sau ,,Numai nouă ni se poate întâmpla una ca asta” încât nu înţeleg de ce aş sta să mai fiu supărat? Ce e rău nu se schimbă. De ce să nu ne bucurăm de ceea ce ne rămâne? De ceea ce e bun.
Le doresc tuturor să ajungă unde sperau că o să joace când s-au apucat de fotbal!
